Deşi pare uşor de recunoscut, diagnosticul bolii Parkinson întârzie în medie cu doi ani şi jumătate. La „Consultaţia de vineri“, dl conf. dr. Corneliu Zeana prezintă un caz cu debut pseudoreumatismal, căruia i se stabileşte diagnosticul după un an şi jumătate, când tremorul de tip parkinsonian al mâinilor devine evident. (...)

   Tratamentul litiazei glandelor salivare a cunoscut modificări radicale în ultimii 20 de ani, ca urmare a introducerii în practică a metodelor moderne, minim invazive de tratament – litotriţia extracorporală (ESWL) şi sialendoscopia. De la finele anului trecut, aceste metode au fost adoptate şi implementate şi în Clinica universitară de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială din Bucureşti, aceasta fiind, de altfel, singura clinică de profil din Europa de Est în care se practică această terapie. Aceste proceduri sunt descrise în articolul ce poartă semnăturile dlui prof. dr. Alexandru Bucur şi ale colaboratorilor săi. (...)

   Acidul uric nu face parte din definiţia sindromului metabolic, deşi există numeroase studii care arată asocierea strânsă, la adult. Mecanismele ce participă la creşterea nivelurilor de acid uric la pacienţii cu sindrom metabolic sunt trecute în revistă de dl conf. dr. Manole Cojocaru. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Leziunea inflamatorie a apendicelui reprezintă una din cele mai frecvente cauze de suferinţă abdominală şi cea mai frecventă urgenţă operatorie abdominală. Toate tratatele consacrate de chirurgie menţionează că apendicita acută survine cu precădere între 10 şi 40 de ani, etapă ce corespunde dezvoltării maxime a aparatului folicular apendicular (1). Persoanele în vârstă se îmbolnăvesc mai rar, ca urmare a sclerozării ţesutului limfatic (2). Şi totuşi, pot apărea surprize. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   În cadrul unei reuniuni desfăşurate recent, experţii Societăţii de Boli Infecţioase din SUA au ajuns la concluzia că antiviralele nu au fost utilizate pe scară largă în timpul pandemiei H1N1 din 2009, aflăm din Buletinul de actualităţi săptămânale al INCDMI „Cantacuzino“ nr. 6/2011. (...)

 

   Infecţia HIV/SIDA a căpătat, într-un timp relativ scurt, o răspândire pandemică, devenind o problemă de ordin global, afectând toate continentele. Pandemia HIV/SIDA continuă să prezinte un pericol real pentru omenire, cauzând prejudicii morale, sociale şi economice. Infecţia HIV/SIDA este apreciată de către experţii OMS drept cea mai globalizată epidemie din istoria omenirii. (...)

 

   La pacienţii cu hepatică virală cronică C, profilul ce integrează genotipul IL28B şi alte variabile clinice importante (sex, vârstă, etnie, valoarea viremiei pretratament, genotipul VHC, stadiul fibrozei) va fi folosit pentru predicţia răspunsului virusologic şi personalizarea terapiei înainte de iniţierea acesteia, sunt concluziile unei valoroase treceri în revistă a celor mai noi date din domeniu, realizate de dnele dr. Speranţa Iacob şi conf. dr. Liana Gheorghe şi dl prof. dr. Irinel Popescu. (...)

   Sindromul Down este o afecţiune genetică autozomal dominantă, moştenită în doar 6% din cazuri, cel mai frecvent rezultat al unei mutaţii spontane. A fost descrisă în 1866 de medicul britanic Langdon Down. O prezentare a acestei maladii, în contextul medicinii moderne, semnează dl prof. dr. Ştefan Milea, cu ocazia Zilei Mondiale a Trisomiei 21 (21/03/2011). (...)

 

  Tumoră malignă dezvoltată la nivelul retinei, retinoblastomul apare în copilărie, de obicei până la vârsta de 5 ani. Boala este, în principal, consecinţa transformării unor celule retiniene imature, cu mutaţii ale genei RB1. Retinoblastomul face parte din categoria bolilor rare, fiind însă cea mai frecventă tumoră de la nivelul ochiului la copil şi a treia ca frecvenţă dintre toate cancerele copilului. Mai multe detalii ne oferă dna prof. dr. Maria Puiu. (...)

   Sfârşitul perioadei fertile a femeii este marcat de încetarea ovulaţiei, fiind cunoscut, în general, sub numele de menopauză. Aceasta survine, în mod normal între 42 şi 52 de ani, fiind condiţionată de numărul de ovocite, determinat genetic. O trecere în revistă a consecinţelor acestui fenomen fiziologic evidenţiază, după cum scrie dl conf. dr. P. Chitulea, un tablou ce deteriorează în mod dramatic şi ineluctabil calitatea vieţii femeii. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Urticaria este caracterizată prin apariţia de leziuni cutanate eritematoase, pruriginoase, care devin palide la presiune, indicând prezenţa vaselor sanguine dilatate şi a edemului. În forma cea mai simplă, se prezintă sub aspectul unei reacţii de tip papulă şi eritem. Urticaria poate apărea pe orice parte a corpului. Din punct de vedere cronologic, este clasificată în acută, dacă durează până la şase săptămâni, şi cronică, dacă durata ei depăşeşte această perioadă. (...)

     Chirurgia profilactică a arterelor mari sau reconstrucţia endovasculară

     Poate fi necesar ca un pacient cu o stenoză a arterelor mari să fie supus unui procedeu profilactic de revascularizare înainte de a suferi o intervenţie din sfera chirurgiei generale. Pentru a stabili dacă riscul de stroke perioperator al unui pacient ar fi redus printr-o procedură neurovasculară profilactică, este necesar ca riscul acesteia să fie pus în balanţă cu riscul chirurgical. Procedeul de revascularizare nu va îndepărta în întregime riscul perioperator, mai ales legat de intervenţii cardiace, deoarece există alte mecanisme potenţiale ale atacului ischemic (ateroscleroza arcului aortic). (...)

   Reacţia organismului în prezenţa unei agresiuni de etiologie infecţioasă sau non-infecţioasă însumează, în primă fază, asocierea dintre o reacţie imună şi una inflamatorie la nivel local, care ulterior tinde să se generalizeze. Manifestările clinice care indică generalizarea acestei reacţii au fost asociate cu mai mulţi markeri bio-umorali, pentru a contura un sindrom clinico-biologic semnificativ. Acesta a fost intitulat iniţial SIRS (systemic inflammatory response syndrome – sindromul răspunsului inflamator sistemic). (...)

 

    Una dintre marile provocări de diagnostic în bolile ce au la bază o disfuncţie mintală nocivă o constituie identificarea simptomelor prodromale, precoce, subclinice ale schizofreniei. Dificultăţi majore în această direcţie ridică schizofrenia simplă. Un subdiagnostic clinic al acesteia ar putea fi schizofrenia cenestopată, posibilitate discutată de dl dr. Alexandru Trifan, la rubrica Portrete fiziognomice. (...)

 

    Afecţiune cu o prevalenţă de aproximativ 6%ooo, acromegalia este definită prin excesul cronic de hormon de creştere (GH) şi insulin-like growth factor 1 (IGF1), produsă mai ales de adenoame hipofizare. Manifestările clinice se instalează lent, temporizând adesea diagnosticul, ceea ce explică frecvenţa mare a comorbidităţilor prezente încă din momentul diagnosticului. Dintre acestea, complicaţiile cardiace au fost cel mai des incriminate ca principalul factor răspunzător de reducerea speranţei de viaţă la pacienţii cu acromegalie. Mai multe detalii, într-un review realizat de dl prof. dr. Constantin Dumitrache şi dna dr. Adina Dragomir, de la Institutul Naţional de Endocrinologie „C. I. Parhon“ Bucureşti. (...)

 

    La pacienţii cu mai multe afecţiuni şi consultaţi de mai mulţi specialişti sunt adesea ignorate tratamentele prescrise în cadrul altei specialităţi sau nu se cunosc efectele adverse şi interacţiunile medicamentoase. În cadrul rubricii „Consultaţia de vineri“, dl conf. dr. Corneliu Zeana prezintă cazul unui bărbat în vârstă de 65 de ani, suferind de boala Parkinson, care, sub tratament cu trimetazidină, a suferit o netă agravare a simptomatologiei, cu revenire la starea anterioară după oprirea administrării acestei substanţe. (...)

 

    Studiul telocitelor implică şi interacţiunile pe care acestea le stabilesc cu structurile învecinate: vase, nervi, dar mai ales cu celule stem din ţesutul analizat; în cord, ele sunt implicate direct în procesul de regenerare cardiacă. Despre aceste cercetări aflăm de la dr. Laura C. Suciu, la rubrica „In vitro“. Reiterăm, pe această cale, invitaţia adresată tuturor profesioniştilor din domenii precum: Medicină de laborator, Microbiologie, Anatomie patologică, Hematologie, Histologie, Medicină celulară şi moleculară etc. să contribuie direct la creşterea vizibilităţii laboratorului (cu o bogată şi valoroasă tradiţie) în rândul comunităţii medicale româneşti, prin împărtăşirea propriei experienţe. (...)